Putine figuri feminine ale jazz-ului au mai emanat atata autentica emotie. Billie Holiday, un miracol al geniului muzical in trupul fragil al unei fete cu o copilarie apasatoare, victima de timpuriu a abuzurilor sexuale. Dupa ce, la 15 ani, lucrase o vreme ca prostituata, fiind inclusiv intemnitata pentru o scurta perioada, inceputul anilor ‘30 o surprinde cantand pentru bacsisuri in barurile de noapte ale Harlemului. Aici va fi descoperita de John Hammond, care o va ajuta sa-si faca debutul in 1933. De-a lungul anilor, va lucra cu mari nume din Swing & Big-Band: Benny Goodman, Lester Young, Count Basie, Duke Ellington, Louis Armstrong, Artie Shaw, etc. Interpretarea ei puternica si expresiva o distingea net de celelalte cantarete chiar si atunci cand, dupa trecerea anilor, vocea ei si-a pierdut textura initiala, asprindu-se. Fragilitatea-i fizica, alaturata pasiunii de a trai si de a trai cantand au devenit marca acestei mari personalitati artistice. Pe masura ce sanatatea i se naruia sub efectul bauturii si drogurilor puternice, iar viata ei amoroasa se imbogatea cu inca un barbat violent si abuziv, legenda crestea, netulburata, din sine insasi, iar cantecele ei se umpleau pana la saturatie de emotie pura, sange, dramatism. A murit in 1959, la 44 de ani, de ciroza. Averea ei se redusese la $0.70 in banca si $750 cash. Muzica insa, erupsese deja, se revarsase dincolo de limitele efemerei ei fiinte, iar miiile de la fel de fragile viniluri ramasesera a raspandi in lume amestecul acela sonor de tragedie si tulburatoare umanitate.
